PROC'ES,
procese, s.n.
1. Acţiune în
justiţie făcută pentru soluţionarea unui
diferend între două părţi care sunt în
litigiu sau pentru constatarea si sancţionarea călcării legilor statului; acţiune
judecătorească; totalitatea actelor, documentelor adunate în vederea acestei acţiuni. ◊ Expr.
A face (sau
a intenta) cuiva proces = a chema pe cineva în faţa instanţelor de
judecată, a da pe cineva în judecată.
A face procesul (cuiva sau
a ceva) = a critica, a ataca (pe cineva sau ceva).
A-i face cuiva proces de intenţie = a învinui pe cineva de intenţii
reprobabile pe care nu poţi dovedi că le-a avut.
A-si face proces(e) de constiinţă = a regreta, a-si reprosa anumite atitudini sau acţiuni. ♦
Proces-verbal = înscris (cu caracter oficial) în care se consemnează un fapt de natură
juridică; act cu caracter oficial în care se redau pe scurt discuţiile si hotărârile unei adunări constituite.
2. Succesiune de operaţii, de stări sau de fenomene prin care se efectuează o lucrare, se produce o transformare; evoluţie, dezvoltare, desfăsurare; acţiune. ◊
Proces de producţie =
a) (în teoria
marxistă) proces social în cadrul căruia oamenii intră în relaţii reciproce determinate si acţionează asupra obiectivului muncii pentru a crea bunuri materiale;
b) proces de fabricaţie;
Proces de fabricaţie = totalitatea procedeelor folosite pentru transformarea materiilor prime si a
semifabricatelor în produse finite.
3. Maladie (a unui organ sau a întregului organism) în evoluţie (sau în regres). [Pl. si: (înv)
procesuri] - Var.: (înv)
proţ'es s.n.] - Din it.
processo, fr.
proc`es, lat.
processus.
Sursă
: DEX'98
(
19108)
- cata